Două uleiuri din același bob
Bobul de cătină are ulei în două locuri: în pulpă și coajă, și în semințe. Cele două uleiuri au compoziție, culoare și stabilitate diferite, deci se obțin pe căi diferite și se vând ca produse diferite [2], [3], [4].
Cât suc, ulei și pulbere iese dintr-o tonă de fruct și ce autorizări îți trebuie găsești în ghidul despre procesarea cătinei. Aici intrăm doar în ulei: de unde vine, cum se separă și cum verifici ce ai obținut.
| Ulei din pulpă | Ulei din semințe | |
|---|---|---|
| Conținut | 1,5–3 % din masa proaspătă a pulpei [3] | 7–11 % din semințe [3]; până la 12,5 % [4] |
| Culoare și consistență | portocaliu închis, gros; se îngroașă la frigider [3] | galben pal; nu se solidifică la frigider [3] |
| Acizi grași principali | palmitoleic 34,2 %, palmitic 33,0 %, oleic 28,4 % [2] | linoleic 28,5 %, linolenic 22,0 %; palmitoleic doar 1,4 % [2] |
| Tip de grăsime | peste 64 % acizi grași mononesaturați [8] | peste 60 % acizi grași polinesaturați [8] |
| Carotenoizi | mult mai mulți decât în uleiul din semințe [8] | puțini [8] |
| Tocoferoli | ceva mai puțini [8] | ceva mai mulți [8] |
| Stabilitate | mare: peste 30 de ore în testul Swift la 110 °C [2] | stabil proaspăt, instabil după o depozitare scurtă [2] |
Diferența de stabilitate are o cauză simplă: uleiul din semințe are un grad de nesaturare de 2,5 ori mai mare decât cel din pulpă [2]. Acizii grași nesaturați râncezesc mai ușor [4].
De ce sursele dau procente atât de diferite
Dacă citești mai multe studii, găsești pentru pulpă cifre de la 1,5 % la aproape 25 %. Nu toate cifrele au aceeași bază de calcul.
| Ce s-a măsurat | Valoare | Sursă |
|---|---|---|
| Ulei în pulpă, raportat la masa proaspătă | 1,5–3 % | [3] |
| Ulei în pulpă, bază nespecificată | 8–12 % | [4] |
| Ulei în pulpă, Xinjiang (China), bază nespecificată | 15,3–24,8 % | [5] |
| Ulei în semințe | 7–11 % | [3] |
| Ulei în semințe, Xinjiang | 8,2–12,5 % | [5] |
| Ulei în fructe, material pregătit pentru extracție cu CO₂ | 11,60 % | [7] |
| Randament de extracție, semințe | ≈ 12 % | [1] |
| Randament de extracție, pulpă și coajă | ≈ 6 % | [1] |
Cifra de 1,5–3 % e raportată la masa proaspătă [3]; sursele [4] și [5] nu spun la ce bază se raportează. Pulpa proaspătă are multă apă, deci același ulei, raportat la pulpa uscată, dă un procent mai mare; sursele consultate nu permit să verificăm dacă asta explică toată diferența. Când compari un soi sau o ofertă de utilaj, întreabă întâi dacă procentul e la masa proaspătă sau la cea uscată.
Cum se obține uleiul din pulpă
Sursele consultate care descriu separarea uleiului din pulpă folosesc centrifugarea [1], [2], [10].
- Presarea. Fructul trece printr-o presă cu melc, care separă partea apoasă de semințe, coji și resturi de pulpă. Randamentul în suc e de circa 70 % [1].
- Centrifugarea sucului. Sucul se separă în trei fracții: sucul limpezit (stratul principal), partea uleioasă a pulpei (deasupra) și un reziduu de semințe și coji (jos) [1].
- Recuperarea uleiului. Fracția uleioasă se prelucrează mai departe. În uleiurile analizate de Mörsel și Steen, uleiul s-a obținut prin fluidizare enzimatică a fructelor, centrifugare și uscare sub vid [2].
Un proiect-pilot din Letonia, încheiat în 2024, a lucrat exact pe acest traseu: hidroliză enzimatică în condiții controlate, într-un malaxor cu vid, apoi o centrifugă în trei fracții care separă uleiul din pulpă și drojdia de suc [10]. Produsele finale anunțate au fost suc fără drojdie, extract de cătină, ulei din pulpă și pulbere din pulpă [10].
Pe acest traseu, sursele [1] și [10] folosesc o centrifugă care separă trei fracții. Sursele consultate nu dau prețuri pentru astfel de utilaje.
Alte căi pentru uleiul din pulpă
Pe piață există și ulei din pulpă obținut prin extracție cu solvent, cu CO₂ supercritic, prin topire sau prin extracție cu alte uleiuri vegetale [2]. CO₂ supercritic funcționează atât pentru pulpă, cât și pentru semințe [4].
Cum se obține uleiul din semințe
Semințele vin din turta rămasă după presarea sucului. Turta se usucă, iar apoi o sită mecanică separă semințele de coji [1]. Din semințele curate, uleiul se scoate de regulă prin presare la rece sau cu CO₂ supercritic [5].
Un al doilea proiect-pilot leton, din 2019–2021, a dezvoltat extracția cu CO₂ supercritic a uleiului din semințele rămase după presarea sucului, ca tehnologie fără deșeuri [11]. E aceeași logică din ghidul de procesare: uleiul din semințe valorifică un subprodus, nu fructul întreg.
Randamentul raportat pentru extracția uleiului din semințe e de aproximativ 12 % [1]. Pentru presarea la rece a semințelor de cătină nu am găsit date publice despre cât ulei rămâne în turtă. Calculul nostru, la 7–11 % ulei în semințe [3]: 100 kg de semințe uscate conțin teoretic 7–11 kg de ulei, iar presa scoate mai puțin de atât.
Metodele de extracție, comparate
| Metodă | Pentru ce | Ce spun sursele | Limite |
|---|---|---|---|
| Centrifugare din suc, în trei fracții | pulpă | uleiul se adună deasupra sucului limpezit [1]; folosită industrial în Letonia [10] | în studiul lituanian, uleiul separat din suc a fost mai puțin rezistent la oxidare decât maceratul și a avut cu 26 % mai mulți acizi grași liberi [9] |
| Presare la rece, cu melc | semințe, pulpă | metodă uzuală pentru semințe [4], [5] | steroli cu 10–20 % mai puțini decât la hexan sau CO₂, din cauza spargerii incomplete a celulelor [5] |
| CO₂ supercritic | semințe, pulpă, fruct întreg | 276 bar și 35 °C pe fructe liofilizate [6]; 300 bar și 40 °C [7]; randamentul crește cu presiunea, temperatura și debitul [8] | instalație industrială; nu există date publice despre costul în România |
| Solvent (hexan, eter de petrol) | semințe, pulpă | eterul de petrol a extras cele mai multe componente nutritive [4]; cu hexan sau CO₂ supercritic, 12.000–14.000 mg steroli/kg [5] | reziduuri de solvent în ulei [4]; extracția Soxhlet a urcat până la 180 °C [6] |
| Macerare în ulei vegetal | turtă uscată | turta stă două săptămâni în ulei de floarea-soarelui nerafinat [9] | rezultatul e un amestec, nu ulei de cătină pur [2], [9] |
CO₂ sau hexan: ce s-a măsurat efectiv
Un studiu din Croația a comparat cele două metode pe fructe liofilizate din soiurile Leikora și Ascola [6]. Uleiurile obținute cu CO₂ au avut mai mult alfa-tocoferol, diferența fiind semnificativă statistic. La Leikora, CO₂ a dat și mai mulți carotenoizi decât hexanul [6]. Proporția acizilor grași nu s-a schimbat semnificativ cu metoda [6].
Același studiu arată cât contează soiul. Carotenoizii totali au fost 141–188 mg la 100 g de ulei la Leikora și 218–227 mg la Ascola [6]. Mörsel și Steen au găsit, în uleiuri de proveniențe diferite, 80–200 mg/kg [2], adică de circa zece ori mai puțin. Materiile prime și metodele diferă, deci ia aceste cifre ca intervale, nu ca standard.
Autorii unei sinteze din 2026 notează că, în studiile pe care le citează, CO₂ supercritic a păstrat mai bine componentele lipidice sensibile la căldură decât procesarea termică clasică [5].
Ulei pur, amestec sau macerat
Mörsel și Steen propun criterii de puritate pentru uleiul din pulpă: peste 20 % acid palmitoleic și sub 2 % acid linolenic [2]. Un amestec de ulei din pulpă cu ulei din semințe se poate identifica după acizii grași prezenți în cantitate mare [2]. Densitatea și indicele de refracție sunt foarte stabile și servesc la verificarea identității [2]. Carotenoizii și sterolii nu sunt indicatori buni pentru falsificare [2].
Maceratul e un produs diferit. În studiul lituanian, uleiul obținut din turtă macerată în ulei de floarea-soarelui a avut cu 8,7 % mai mulți carotenoizi și cu 12 % mai mulți peroxizi decât uleiul separat din suc [9]. Uleiul separat din suc a avut culoarea roșie și galbenă mai intensă [9].
Parametrii pe care i-au măsurat cercetătorii sunt și cei pe care îi ceri în buletinul de analiză: indicele de aciditate, indicele de iod, indicele de peroxid, perioada de inducție și culoarea [9].
Ce soi pentru ulei
Pentru soiurile românești, singurele date publice sunt conținutul total de ulei și de carotenoizi din fișele pomologice, medii pe 5 ani, în plantație irigată la Arad [13]:
| Soi | Ulei | Carotenoizi (mg/100 g) |
|---|---|---|
| Mara | 6,2 % | 12,84 |
| Clara | 4,8 % | 13,9 |
| Cora | 5,2 % | 22,5 |
| Dora | 5,6 % | 32,2 |
Andros e soiul mascul, polenizatorul seriei, și nu produce fruct [13]. Fișele nu separă uleiul din pulpă de cel din semințe și nu precizează baza de calcul. Nu există date publice despre randamentul real de extracție pe aceste soiuri.
Între soiuri, fișele permit o comparație, pentru că valorile vin din aceeași plantație și sunt medii pe 5 ani: Mara are cu aproximativ 29 % mai mult ulei decât Clara (calculul nostru, 6,2 față de 4,8). Dora are de 2,5 ori mai mulți carotenoizi decât Mara (calculul nostru, 32,2 față de 12,84). Cum combini aceste date cu producția și cu fereastra de recoltare afli în articolul despre cum alegi soiul după ce vrei să vinzi. Fișele complete sunt în ghidul soiurilor de cătină.
În practică, în România s-au raportat 25 l de ulei dintr-o tonă de fruct, fără precizarea soiului sau a tipului de ulei [12].
Păstrarea uleiului
Uleiul din pulpă e stabil la oxidare [2]. După o vreme de depozitare apare însă un sediment insolubil, pe care autorii l-au identificat provizoriu ca steril-glicozid [2]. La frigider, uleiul din pulpă se îngroașă, iar cel din semințe rămâne lichid [3].
Uleiul din semințe se păstrează mai greu. Proaspăt presat e stabil, dar devine instabil după o depozitare scurtă [2]. Sursele consultate nu dau condiții de păstrare standardizate pentru niciunul dintre uleiuri. Starea reală o arată indicele de peroxid și perioada de inducție din buletinul de analiză [9].
