Glosarul culturii de cătină
Aici găsești, pe scurt, termenii pe care îi întâlnești în cultura cătinei, de la puiet și plantare până la recoltare și procesare. Cifrele sunt aceleași ca în ghidurile site-ului.
A
Alternanța de rodire
Tendința cătinei de a da un an recoltă mare și un an recoltă mică. La soiul Auraș, producția a variat între 7 și 16,6 kg pe plantă de la un an la altul. Când recoltezi prin tăierea ramurilor, împarți plantația în două sectoare recoltate alternativ și nivelezi astfel producția.
B
Brix
Conținutul de substanță uscată solubilă din suc, în principal zaharuri, măsurat cu refractometrul. Fișele pomologice dau la maturitate 15,1 la Mara, 11,3 la Clara, 12,3 la Cora și 8,4 la Dora. Cu un refractometru de mână vezi când s-a stabilizat zahărul și poți începe recoltarea.
C
Carotenoizi
Pigmenții care dau culoarea galben-portocalie a fructului și a uleiului din pulpă. Fișele pomologice dau 12,84 mg/100 g la Mara, 13,9 la Clara, 22,5 la Cora și 32,2 la Dora. Carotenoizii cresc cât fructul stă pe plantă, așa că pentru culoare și ulei din pulpă poți culege spre finalul ferestrei de recoltare.
Catalogul Oficial
Lista soiurilor de plante de cultură admise la comercializare în România, ținută de ISTIS. Pentru cătină cuprinde 22 de soiuri: 19 feminine și 3 polenizatori masculi (Andrei, Andros, Star). Un soi care nu e în Catalogul Oficial sau în lista comună a UE nu se poate vinde ca soi.
Categorii de material săditor
Treptele biologice în care se produce și se vinde materialul de plantare: Prebază (materialul inițial al menținătorului), Bază (obținut din Prebază, pentru plantații-mamă), Certificat (din plantații-mamă înființate cu material Bază) și CAC (Conformitas Agraria Communitatis, pe răspunderea furnizorului, fără certificarea oficială a lotului). Pentru o plantație comercială, categoria uzuală e Certificat, cu etichetă oficială albastră.
Cep
Porțiunea scurtă de la baza unui lăstar, lăsată pe plantă la tăiere, din care pornesc lăstari noi. În prima iarnă, la tăierea de formare, păstrezi 3–5 cepi; la recoltarea prin tăierea ramurilor, coroana se reface tot din cepi.
Certificat fitosanitar
Documentul oficial cerut la exportul de plante sau fructe în țări terțe, din afara Uniunii Europene, care atestă că lotul a fost inspectat pentru organisme dăunătoare. Pentru circulația materialului săditor în România și în UE, documentul este pașaportul fitosanitar. Condițiile de emitere le confirmi la inspectoratul fitosanitar județean.
Congelare
Etapa care face posibilă recoltarea prin tăierea ramurilor: ramurile cu fructe ajung la frig în aceeași zi și se congelează la temperaturi între −20 și −40 °C, după sursă. Boabele înghețate se desprind ușor la scuturare, iar depozitarea se face apoi la −18…−20 °C. Congelarea nu oprește complet degradarea, așa că vinzi sau procesezi în aceeași iarnă.
Coroană aplatizată
Forma de conducere indicată în plantațiile intensive, cu coroana îngustă pe direcția rândului, cu sau fără trunchi, ca intervala să rămână liberă pentru tractor. Pentru soiurile omologate la Arad, fișele pomologice dau un trunchi de 40–50 cm. În culturile extensive se folosesc forme globuloase.
D
Densitate de plantare
Numărul de plante la hectar, calculat ca 10.000 m² împărțit la produsul dintre distanța între rânduri și distanța pe rând. La schema 3,5 × 1,25 m ies aproximativ 2.285 de plante la hectar; la 4 × 3 m, doar 833. Capetele de rând pentru întors reduc în practică numărul efectiv cu 10–15 %.
Dioică (plantă)
Specie la care florile femele și cele mascule cresc pe plante diferite. Cătina e dioică: numai plantele femele fac fructe, iar masculii dau doar polen. Fără masculi în apropiere nu ai recoltă.
Drajon
Lăstar care răsare din rădăcinile superficiale ale plantei, la distanță de tulpină. Fișele pomologice notează drajonare puternică în primii 4–5 ani la Mara, Cora și Andros și drajonare mare la Clara. Drajonii îi tai la nivelul solului de 2–3 ori pe sezon, cât sunt tineri, și nu lucrezi adânc solul lângă rând, pentru că rădăcinile rănite fac și mai mulți drajoni.
F
Fereastră de recoltare
Numărul de zile în care fructul unui soi poate fi cules fără să-și piardă calitatea. După fișele pomologice: Mara 25–30 de zile, Clara 10–12, Cora și Dora 12–14. Fereastra decide câți oameni îți trebuie la cules și în câte zile.
Fișă pomologică
Descrierea oficială a unui soi: vigoare, port, spini, fruct, coacere, producție, compoziție chimică și rezistență la boli. Fișele soiurilor Mara, Clara, Cora, Dora și Andros dau medii pe 5 ani, în plantație irigată la Arad, la schema 3,5 × 1,25 m. Potențialul de 14–25 t/ha din fișe nu e producția unei plantații comerciale: cultivatorii raportează 5–10 t/ha.
Fixarea azotului
Capacitatea cătinei de a lua azot din aer prin bacteriile simbionte din genul Frankia, care trăiesc în nodozitățile de pe rădăcini, umflături mici, albicioase, de 2–5 mm. De aceea nu aplici îngrășăminte azotate: azotul în plus dă lăstari moi și întârzie intrarea pe rod. Nodozitățile de pe rădăcina puietului sunt un semn bun, nu o boală.
H
Hippophae rhamnoides
Denumirea științifică a cătinei albe. Forma nativă din România este subspecia carpatica, care crește spontan pe valea Siretului, pe valea Buzăului, pe dealurile Munteniei și Moldovei și în Delta Dunării. Rezistă la ger de −35 °C și la arșiță de +45 °C.
I
IQF
Prescurtarea din engleză pentru „individually quick frozen”, adică fruct congelat rapid individual. Boabele scuturate din ramurile înghețate ies separate și curg liber, ca un produs IQF; fructul cules proaspăt trece prin tunel de congelare dacă îl vinzi în această formă. Depozitarea se face la −18…−20 °C.
Irigare prin picurare
Sistemul care aduce apa direct pe rând, printr-o linie cu picurători. Toate datele de producție din fișele pomologice sunt obținute irigat; fără apă, producția scade sever. În primul an se recomandă 4–5 udări, iar necesarul maxim de apă e în august.
L
Lăstar anual
Lăstarul crescut în sezonul precedent, numit și lemn de un an. Cătina rodește pe lăstarii anului precedent, deci dacă îi scurtezi iarna, tai rodul din vara următoare. Un lăstar rodește o dată, apoi devine lemn de schelet sau e tăiat la recoltare.
Liofilizare
Uscarea fructului congelat, cu eliminarea apei sub vid. Într-un studiu, liofilizarea a pierdut 45 % din vitamina C, față de 80 % la uscarea cu aer cald la 60 °C. E metoda de uscare care păstrează cel mai bine compoziția fructului.
M
Mascul și femelă
Cele două sexe ale plantelor de cătină, care nu se deosebesc la puietul de un an. Din anul 2–3 le deosebești după mugurii de iarnă: masculii au muguri mari, bombați, cu 6–8 solzi, iar femelele muguri mici, alungiți, lipiți de ramură, cu 2 solzi. Marchează masculii la plantare, cu un țăruș colorat sau o etichetă.
Material săditor
Puieții folosiți la înființarea plantației. Standardul pentru plantații e puietul de un an, cu rădăcină nudă, retezat la 60 cm, cu diametrul la colet de minimum 6–8 mm. Pentru plantație folosești numai material înmulțit vegetativ, care păstrează soiul și sexul; puieții din semințe ies aproximativ jumătate masculi.
Menținător
Entitatea care deține un soi din Catalogul Oficial, răspunde de identitatea lui și e singura care îl poate înmulți legal în categoriile superioare. Materialul legal al unui soi pornește din materialul menținătorului și poartă etichetă oficială. Menținătorul fiecărui soi îl verifici în Catalogul Oficial ISTIS.
Mulci
Stratul care acoperă banda de sol de pe rând, ca să oprească buruienile și să țină umiditatea. Se folosesc folie neagră (minimum 0,06 mm, ține până la circa 10 ani), țesătură permeabilă (aproape 20 de ani) sau tocătură de lemn, refăcută anual sau cel puțin o dată la 3 ani. Lățimea ideală a benzii e de 80–100 cm.
Musca cătinei
Rhagoletis batava, o muscă a fructelor a cărei larvă se hrănește în boabe. Baza de date EPPO nu are nicio înregistrare pentru România (consultată în octombrie 2026), dar specia e semnalată în Ucraina și Slovacia; în Belarus a redus recolta cu 21,5–87,2 %, în funcție de soi. O urmărești cu capcane galbene lipicioase puse pe femele de la mijlocul lui iunie, iar muștele suspecte le duci la oficiul fitosanitar județean.
O
Ofilire vasculară
Boala în care o ciupercă din sol intră prin rădăcini și blochează vasele care duc apa, iar planta se usucă ramură cu ramură, de regulă în iulie–august. În România, forma cel mai bine documentată e verticilioza (Verticillium dahliae); fuzarioza (Fusarium) e numele care circulă cel mai des, dar ciuperca apare adesea pe plante deja slăbite. Nu există tratament chimic: scoți și arzi plantele bolnave, eviți terenurile după tomate sau cartofi și nu replantezi cătină pe același loc 3–5 ani.
P
Pașaport fitosanitar
Documentul care însoțește plantele și materialul săditor la circulația în România și în Uniunea Europeană și atestă că lotul respectă cerințele fitosanitare. Când cumperi puieți, ceri pașaportul fitosanitar odată cu eticheta oficială a lotului. Pentru exportul în țări terțe, documentul cerut e certificatul fitosanitar.
Plantație-mamă
Plantația din care se recoltează materialul de înmulțire pentru puieți. O plantație-mamă înființată cu material Bază și inspectată periodic e condiția pentru ca puieții să fie vânduți în categoria Certificat.
Polenizator
Planta masculă care dă polen pentru femele. Polenizarea la cătină e anemofilă, adică făcută de vânt, nu de insecte. Andros e declarat polenizator pentru toate soiurile feminine de cătină carpatină din România; ceilalți polenizatori din Catalogul Oficial sunt Andrei și Star.
Pulbere
Produsul obținut prin măcinarea fructului uscat sau a turtei rămase după presare, uscată până la circa 5 % umiditate. Fructul proaspăt are 82–86 % apă, așa că pentru 1 kg de cătină uscată îți trebuie 5–6,5 kg de fruct proaspăt. Pulberea din turtă valorifică un subprodus; cea din fruct întreg păstrează sucul în produs.
R
Randament la suc
Cantitatea de suc obținută din fruct la presare. În procesarea industrială, cu presă cu melc, randamentul e de circa 70 %, adică aproximativ 700 kg de suc brut dintr-o tonă de fruct. Fructul spart la recoltare pierde o parte din suc înainte să ajungă la presă.
Raport femele:masculi
Proporția dintre plantele femele și polenizatori în plantație. Raportul din fișele pomologice este 1 mascul la 6–8 femele; ghidurile mai vechi dau și 1:8–12. La schema 3,5 × 1,25 m înseamnă aproximativ 250–330 de masculi la hectar, intercalați pe rând, cu masculi în plus pe latura expusă vântului.
Recoltare prin tăierea ramurilor
Metoda folosită în plantațiile comerciale: tai lăstarii cu fructe, lași cepi la bază, congelezi ramurile și scuturi boabele înghețate. Munca scade de la circa 1.300 la 450 de ore-om la hectar, dar porțiunea tăiată nu rodește în anul următor. De aceea împarți plantația în două sectoare, sau în rânduri pare și impare, recoltate alternativ.
S
Schemă de plantare
Distanța între rânduri și distanța dintre plante pe rând. Schema de referință pentru soiurile omologate la Arad e 3,5 × 1,25 m; schemele clasice ICDP sunt 2,8–3 × 2 m, 3,5–4 × 2–2,5 m și 4 × 3 m. 3,5 m între rânduri e minimul pentru un tractor cu cositoare și remorca de recoltat.
Scuturare
Desprinderea boabelor de pe ramuri prin batere sau vibrare. După congelare, fructul înghețat se desprinde ușor și iese întreg, fără scurgeri de suc. Scuturarea directă, fără congelare, merge doar la soiurile la care fructul se desprinde ușor; pentru soiurile românești nu există date publice despre forța de desprindere.
Soi omologat
Soi testat oficial și înscris în Catalogul Oficial, cu un menținător care răspunde de el. Un soi omologat îți garantează mărimea fructului, fereastra de recoltare, spinozitatea și compoziția chimică; o plantație din material neidentificat le are pe toate la întâmplare. Seria Mara, Clara, Cora, Dora, Andros a fost înregistrată în Catalogul Oficial în 2010.
T
Tăiere de formare
Tăierile din primii doi ani, care construiesc scheletul plantei. În prima iarnă faci o tăiere radicală la 3–5 cepi, din care în anul 2 cresc 15–20 de lăstari de 140–170 cm; fișele pomologice ale soiurilor Arad dau un trunchi de 40–50 cm. În a doua iarnă scoți doar ce e rupt, încrucișat sau crește spre intervală.
Tăiere de fructificare
Tăierea plantelor pe rod, care la cătină se face la recoltare, nu în repaus: când tai ramurile cu fructe, faci în aceeași mișcare și recolta, și tăierea. Dacă recoltezi bob cu bob, rărești iarna interiorul coroanei și scoți lemnul de 6 ani și mai bătrân. Nu scurta lăstarii de un an, pentru că pe ei stă rodul.
Tăiere de regenerare
Tăierea care întinerește o tufă îmbătrânită: o tai la nivelul solului primăvara devreme, înainte de pornirea în vegetație, iar tufa revine pe rod în 3–5 ani. Masculii au nevoie de o tăiere de întinerire la 3–4 ani, altfel scade cantitatea de polen.
U
Ulei din pulpă
Uleiul portocaliu extras din pulpa și cojile fructului; pulpa proaspătă conține 1,5–3 % ulei. E bogat în carotenoizi și în acid palmitoleic, în medie 34 % din acizii grași, cu sub 2 % acid linolenic. Un cumpărător serios îți cere buletin de analiză care să arate că uleiul e pur.
Ulei din semințe
Uleiul galben presat la rece din semințele separate din turtă prin uscare și sitare. Semințele conțin 7–12 % ulei, bogat în acid linoleic (28,5 %) și linolenic (22 %), cu numai 1,4 % palmitoleic. E mai puțin stabil decât uleiul din pulpă și devine instabil după o depozitare scurtă.
V
Vitamina C
Acidul ascorbic, unul dintre parametrii după care alegi soiul pentru suc. Fișele pomologice dau 380 mg/100 g suc la Mara, 340 la Clara și Cora și 1.050 la Dora. Vitamina C scade la uscare și la congelarea îndelungată, așa că pentru produse cu vitamina C declarată culegi la începutul ferestrei și procesezi repede.