Întâi produsul, apoi soiul
Ghidul soiurilor de cătină omologate în România compară toate cele 22 de soiuri din Catalogul Oficial. Aici răspundem la o singură întrebare: dacă știi ce vrei să vinzi, ce cifre din fișa soiului trebuie să citești și ce cifre lipsesc.
Cătina se vinde, în mare, în trei forme: fruct proaspăt sau congelat, suc (cu derivatele lui: sirop, pulpă, pulbere) și ulei. Fiecare cere alt profil de fruct. Un soi bun pentru ulei poate fi un soi slab pentru raft. Menținătorul soiurilor Arad face aceeași împărțire: alegerea femelelor „în funcție de destinația fructelor (consum proaspăt, procesare, ulei)” [13].
| Produs | Parametrul decisiv | Ce soi din seria Arad are valoarea cea mai mare în fișe [1] | Ce nu știm pentru soiurile românești |
|---|---|---|---|
| Fruct proaspăt | masa bobului, coaja, desprinderea, fereastra de recoltare | Clara: 78 g la 100 de boabe, 9–12 mm | forța de desprindere a bobului |
| Fruct congelat | modul de recoltare, păstrarea vitaminei C | Mara: fereastră de 25–30 de zile, pretabilă la recoltare mecanizată | comportarea la congelare pe soi |
| Suc, sirop, pulpă | Brix, aciditate, vitamina C | Mara la Brix (15,1), Dora la vitamina C (1.050 mg/100 g suc) | randamentul în suc pe soi |
| Ulei | conținut de ulei, carotenoizi | Mara la ulei (6,2 %), Dora la carotenoizi (32,2 mg/100 g) | ulei din pulpă vs ulei din semințe, pe soi |
Fruct proaspăt sau congelat
Pentru vânzarea la bucată sau la caserolă contează trei lucruri: bobul să fie mare, să nu crape la transport și să se desprindă ușor de ramură.
Mărimea. În seria Arad, Clara are cel mai mare fruct: 9–12 mm și 78 g la 100 de boabe [1]. Horticultorul.ro descrie coaja Clarei ca „groasă, rezistentă la crăpare” [6]. Menținătorul o trece la „fruct proaspăt, aspect comercial” [2]. Pentru context: la Institutul Lisavenko din Siberia, selecțiile cu fruct mare ajung la 1,0–1,67 g pe bob [5]. Clara are circa 0,78 g pe bob (calculul nostru, din masa a 100 de boabe), deci e un fruct mijlociu-mare la scară internațională.
Desprinderea. Cătina se culege greu. Ghidul provinciei canadiene Manitoba scrie că fructul copt „nu se desprinde ușor” și estimează 1.500 de ore de muncă la hectar pentru recoltare [7]. Ameliorarea rusească măsoară acest lucru ca forță de desprindere: 95–110 g la selecțiile cele mai ușor de cules, față de 143 g la soiul martor Chuiskaya, cu peduncul de 2–6 mm [5]. Pentru Mara, Clara, Cora, Dora nu există date publice despre forța de desprindere.
Fereastra de recoltare. Clara are doar 10–12 zile de recoltare, Mara 25–30 de zile [1]. Pe semnele de coacere și pe calendar, vezi când e coaptă cătina.
Gustul limitează piața. Un studiu maghiar din 2022 notează că, din cauza gustului amar-astringent și a acidității mari, consumul în stare proaspătă nu e preferat [4]. Horticultorul.ro descrie ca astringent gustul a 14 din cele 17 soiuri listate [6].
Pentru congelat, contează cum se culege. În Germania, soiurile diferă mult la forța cu care țin fructul. Leikora are forțe de reținere „extraordinar de mari” și se recoltează doar prin tăierea ramurilor și congelare-șoc. Hergo, cu forțe mici, se recoltează prin scuturare mecanică: 6.243 kg/ha, cu 10 % pierderi și circa 55 de ore de muncă la hectar, față de circa 450 de ore la tăiere și congelare [8]. Din seria Arad, fișa Marei o dă ca pretabilă la recoltare mecanizată [1]. Menținătorul asociază recoltarea mecanizată și cu Clara [3]; fișele o descriu însă cu coroană largă și sensibilă la vânt în primii ani [1].
Suc, sirop, pulpă
La suc contează gustul (zahăr față de aciditate) și, dacă vinzi pe compoziție, vitamina C.
| Soi | Brix [1] | Aciditate [1] | Raport Brix/aciditate (calculul nostru) | Vitamina C, mg/100 g suc [1] |
|---|---|---|---|---|
| Mara | 15,1 | 5,15 % | 2,9 | 380 |
| Clara | 11,3 | 4,52 % | 2,5 | 340 |
| Cora | 12,3 | 4,15 % | 3,0 | 340 |
| Dora | 8,4 | 4,54 % | 1,9 | 1.050 |
Mara are sucul cel mai dulce. Cora are raportul cel mai echilibrat, cu aciditatea cea mai mică din serie. Dora are raportul Brix/aciditate cel mai mic, deci gustul cel mai acru, dar vitamina C de aproape trei ori mai mare. Menținătorul trece Mara la „suc, ulei” și Dora la „suc, sirop, produse cu vitamina C” [2].
Datele altor stațiuni nu coincid cu fișele. În Ungaria, Mara a avut cel mai mare Brix (10,9) dintre cele șase genotipuri testate (cinci soiuri și o selecție maghiară), dar și cea mai mică aciditate, cu un raport zahăr/aciditate de 7,8 [4]. Fișele românești dau pentru Mara cea mai mare aciditate din serie [1]. Diferența poate veni din climă, an, stadiul de coacere și metoda de analiză. Concluzia comună a celor două surse: Mara e cel mai dulce soi dintre cele comparate.
Valorile de vitamina C nu se compară direct între surse. Fișele Arad dau mg/100 g suc [1]; cercetătorii de la ICDP Pitești dau pentru Pitești 1 91,53 mg/100 g fruct proaspăt [9]. Sunt baze de calcul diferite.
Momentul recoltării schimbă sucul. Un studiu din Estonia pe șase soiuri rusești a găsit că, pe parcursul perioadei de recoltare, cresc zahărul, masa fructului și raportul zahăr/aciditate, iar acizii și vitamina C scad [10]. O sinteză a cercetătorilor finlandezi Baoru Yang și Heikki Kallio confirmă că data recoltării influențează puternic zahărul și vitamina C [11]. În studiul estonian, la soiurile din programul de la Moscova, culesul timpuriu a dat mai multă vitamina C, iar cel târziu un fruct mai dulce [10]. Pentru soiurile românești nu există date publice pe parcursul ferestrei de recoltare.
Vitamina C la hectar. Cifra pe 100 g contează mai puțin decât cantitatea totală. Calculul nostru, pe mijlocul intervalului de potențial din fișe și cu ipoteza că toate soiurile dau același procent de suc (nu există date publice pe soi):
| Soi | Potențial (irigat, Arad) [1] | Indice vitamina C la hectar (Mara = 100) |
|---|---|---|
| Mara | 20–22 t/ha | 100 |
| Clara | 23–25 t/ha | 102 |
| Cora | 20–22 t/ha | 89 |
| Dora | 14–16 t/ha | 197 |
Randamentul în suc variază mult în literatura internațională: 45–57 % din masa fructului, prin presare, la genotipuri sălbatice din Turcia [12]. Pentru soiurile românești nu există cifre publice.
Ulei
Cătina are două uleiuri diferite. În pulpă predomină acizii palmitic, palmitoleic și oleic, iar în semințe acizii linoleic, linolenic și oleic [4]. Literatura citată de studiul maghiar dă 100–200 g de ulei la kilogramul de semințe și 20–105 g la kilogramul de pulpă și coajă [4]. Despre metodele de extracție, vezi articolul despre uleiul de cătină.
Fișele Arad dau un singur procent de ulei pe fruct, fără să-l împartă între pulpă și semințe [1]. Calculul nostru, pe potențialul din fișe, arată cât ulei și câți carotenoizi conține recolta unui hectar (conținut în fruct, nu ulei extras):
| Soi | Ulei în fruct [1] | Ulei în recoltă, kg/ha | Caroten / carotenoizi, mg/100 g [1] | Carotenoizi în recoltă, kg/ha |
|---|---|---|---|---|
| Mara | 6,2 % | 1.240–1.364 | 12,84 | 2,6–2,8 |
| Clara | 4,8 % | 1.104–1.200 | 13,9 | 3,2–3,5 |
| Cora | 5,2 % | 1.040–1.144 | 22,5 | 4,5–5,0 |
| Dora | 5,6 % | 784–896 | 32,2 | 4,5–5,2 |
Două lucruri reies din tabel. Pentru volum de ulei, Mara conduce. Pentru un ulei intens colorat, bogat în carotenoizi, Cora și Dora dau la hectar cantități apropiate: Cora compensează conținutul mai mic prin producție mai mare. Fișele folosesc termenul „caroten” la Mara și Clara și „carotenoizi” la Cora și Dora [1], deci comparația între cele două perechi e aproximativă.
Pentru context, la Institutul Lisavenko selecția roșie 258-03-1, descrisă ca potrivită pentru concentrat de ulei, are 4,9 % ulei în fruct și 26,0 mg% carotenoizi; în grupul selecțiilor roșii, carotenoizii ajung la 38,4 mg% [5]. Valorile din fișele românești sunt de același ordin, dar metodele diferă și cifrele nu se compară direct.
În plantațiile comerciale, producțiile raportate sunt mai mici decât potențialul din fișe; diferența e explicată în ghidul soiurilor. Cifrele la hectar de mai sus servesc la compararea soiurilor între ele, nu la un plan de afaceri.
Dovada soiului: eticheta oficială a lotului
Toate calculele de mai sus valorează ceva doar dacă în plantație e soiul din fișă. În 2025, drepturile asupra soiurilor Mara, Clara, Cora, Dora, Andros au fost cesionate către Orberry Farm, care e acum menținătorul lor [3]. Menținătorul scrie că puieții lui provin din plantația-mamă certificată a soiurilor și au etichetă oficială pe fiecare lot, cu numele soiului, categoria și numărul lotului [2].
Indiferent de soiul ales, ai nevoie și de polenizator: fișele dau Andros pentru toate soiurile feminine din serie [1]. Ce verifici la cumpărare găsești în ghidul despre puieții de cătină.



