De ce cătina nu se taie ca un măr

La măr tai ca să echilibrezi creșterea cu rodul, pe ramuri care rodesc ani la rând. La cătină, florile și fructele se formează pe lăstarii crescuți în anul precedent [11]. Planta face creștere nouă doar la vârful lemnului de un an. Dacă nu o tai, coroana se îndesește sus, iar partea de jos și interiorul se golesc de frunze și de rod [4].

Din asta decurg trei reguli pe care le vei regăsi în tot ghidul:

  1. Nu scurta iarna lăstarii de un an de pe plantele care trebuie să rodească în vara următoare. Pe ei stau mugurii de rod.
  2. Tăierea de fructificare se face la recoltare, nu în repaus. Când tai ramurile cu fructe, faci în aceeași mișcare și recolta, și tăierea [2], [4].
  3. Plantele mascule se taie separat, după altă logică. Ele nu fac fructe; de la ele vrei doar polen mult, an de an.

Vestea bună: cătina repornește viguros din cepi și de la colet [5]. O tăiere greșită costă un an de rod, rar planta.

Ce formă de coroană alegi

Aplatizată sau globuloasă

În plantațiile intensive sunt indicate formele aplatizate, cu sau fără trunchi; în culturile extensive, formele globuloase [3], [2]. Forma aplatizată ține coroana îngustă pe rând și lasă intervala liberă pentru tractor.

Pentru soiurile omologate la Arad (Mara, Clara, Cora, Dora, Andros), fișele pomologice dau un trunchi de 40–50 cm și o coroană refăcută din cepi după fiecare recoltare. Cercetătorii din Altai care testează combine de recoltat cer ca rodul să înceapă de la minimum 40–50 cm, ca discurile de prindere ale mașinii să poată lucra [9].

Ce a arătat experimentul cu Cora

Singurul experiment public cu soiuri românești pe care l-am găsit compară șase forme de coroană la Cora (polenizator Andros), plantată în 2015 la 3,5 × 1,5 m, în centrul Republicii Moldova [7]. Datele sunt din 2021, anul 7 de la plantare:

Formă de coroană Cum se taie Înălțime kg/plantă t/ha
Tufă ramurile cu fructe tăiate anual, la recoltare ≤ 2,0 m 5,54 9,0
Pom ramurile cu fructe tăiate anual ≤ 2,0 m 6,89 11,3
Pom condus după tufă tăiere în plan orizontal o dată la 2 ani, la recoltare ≤ 2,0 m 9,35 15,3
Vas ameliorat anual, 2/3–3/4 din volumul unei jumătăți de coroană > 2,0 m 8,85 14,5
Ax structurat intervenții puține > 2,0 m 8,46 13,8
Piramidă mixtă nespecificat > 2,0 m 8,23 13,4

Sursa: [7]. Producția la hectar e raportată la plantele femele.

Trei concluzii. Formele peste 2 m complică și culesul manual, și pe cel mecanizat [7]. Dintre formele scunde, cea tăiată o dată la doi ani a produs cu circa 35 % mai mult la hectar decât pomul tăiat anual și cu 70 % mai mult decât tufa tăiată anual (calculul nostru, din tabel). Raportul final al proiectului recomandă pentru plantațiile comerciale tocmai această formă, iar pentru grădină axul structurat sau piramida mixtă [8].

Cifrele vin dintr-un singur soi și o singură locație; autorii spun că recomandările definitive cer 8–10 ani de studiu [7]. Ia-le ca direcție, nu ca normă.

Tăierea de formare: anul 0, 1 și 2

La plantare

Mulți puieți vin deja retezați din pepinieră. Dacă puietul vine neretezat, îl scurtezi tu la plantare, după recomandarea pepinierei, și lași lăstarii să pornească din zona de deasupra trunchiului de 40–50 cm. În Germania, practica de cercetare a fost alta: toți lăstarii puietului scurtați la 30 cm, ceea ce a favorizat creșterea la soiurile testate acolo [4].

Cât de tare tai contează. Într-un test din Altai, plante de un an tăiate la 40 cm au format o bază rigidă, ca un trunchi, cu lăstari aproape toți verticali. În anul următor au dat însă doar 1,2 kg/plantă, față de 3,3 kg la plantele netăiate. Tăiate la 80 cm, au dat 2,8 kg; la 120 cm, tăierea nu a schimbat nimic [9]. O tăiere severă îți dă o plantă bine construită pentru mecanizare, dar te costă un an de rod.

Anul 1: lași planta să crească

O plantă bine prinsă face în primul an 3–7 lăstari de 50–80 cm, cu diametrul la bază de 8–12 mm [1]. Vara nu tai nimic în coroană. Singurele intervenții sunt lăstarii care pornesc pe trunchi sub 40 cm și drajonii de la bază, pe care îi elimini cât sunt verzi.

Prima iarnă: tăierea care construiește planta

În prima iarnă se face o tăiere radicală: păstrezi 3–5 cepi din cei mai viguroși și mai bine plasați lăstari și elimini restul [1]. Pentru forma aplatizată alegi cepii orientați de-a lungul rândului; pe cei care cresc spre intervală îi scoți. Din acești cepi cresc în anul 2 15–20 de lăstari de 140–170 cm [1], care formează scheletul și poartă primul rod.

Momentul: în repaus, la sfârșitul iernii, după trecerea gerurilor mari și înainte de pornirea în vegetație. Nu tăia în zile cu ger: lemnul înghețat se rupe și se despică.

A doua iarnă: mâna ușoară

În iarna dinaintea primului rod scoți doar ce încurcă: ramuri rupte, ramuri care se încrucișează, lăstari spre intervală, lăstari sub 40 cm. Nu scurtezi lăstarii de un an. Pe ei vine rodul din anul 3.

În tufă trebuie să rămână suficiente ramuri vii, verzi [6].

Tăierea de fructificare: rodul e pe lemnul de un an

Două strategii, după cum culegi

Dacă recoltezi bob cu bob sau prin scuturare (grădină, vânzare directă, fruct proaspăt), tai iarna puțin și regulat: rărești interiorul ca să intre lumina, scoți ramurile uscate și elimini lemnul de 6 ani și mai bătrân, care încetinește creșterea [12].

Dacă recoltezi prin tăierea ramurilor (plantație pentru procesare), tăierea de fructificare se face în timpul recoltei [2], [4]. Ramurile cu fructe se taie, se congelează și se scutură. Ghidul din Ontario dă congelare la -20 °C [11]; proiectul moldovenesc a lucrat la -40...-50 °C [8].

Cât de jos tai la recoltare

Sursele nu dau aceeași înălțime; contează soiul, vigoarea și utilajul:

Sursa Unde tai Cât de des Ce urmează
Ghid românesc [1] ramurile cu fructe, lăsând baza lăstarilor ca cepi pe sectoare, alternativ coroana se reface din cepi
Proiect UTM, Moldova [8] ramurile cu fructe, în plan orizontal, cu un ciot de 10–15 cm la bază o dată la 2 ani forma cea mai productivă din experiment [7]
Saxonia, Germania [4] ramurile cu fructe la 0,80–1,00 m de sol la recoltare lăstari noi anul următor, rod în anul de după
Suedia, via MTT Finlanda [6] la circa 1 m, ridicat cu ~10 cm față de tăierea anterioară o dată la 2 ani 6–7 kg/plantă în anul de recoltă
Altai, Rusia [13] ramurile de vârf, de 70–100 cm la recoltare material pentru separare mecanică

Înălțimea optimă depinde de soi. În Germania, la 'Leikora' creșterea cea mai bună a venit după tăierea la 70–90 cm, iar la 'Hergo' după tăierea la 90–100 cm. 'Leikora' rodește abia în al treilea an după tăiere, nu în al doilea [4]. Pentru soiurile românești nu am găsit o înălțime publicată; fișele pomologice vorbesc doar de „butuc din cepi” deasupra trunchiului de 40–50 cm.

De ce nu tai în fiecare an

Un lăstar crescut în anul tăierii rodește abia în anul următor. Dacă tai aceeași plantă în fiecare an, îi iei de fiecare dată lemnul care urma să rodească. Recoltarea prin tăierea ramurilor scade producția din anul următor [11]; de aceea, notează cercetătorii de la institutul Lisavenko, metoda se răspândește greu [10].

Ciclul de doi ani rezolvă problema: un an de recoltă, un an în care planta crește lemn nou. Un detaliu care contează: lasă verzi ramurile de jos, ca tufa să aibă frunze și rezerve până în iarnă [5].

Alternanța pe sectoare: recoltă în fiecare an, din jumătate din plantație

Pentru plantațiile comerciale, ghidurile românești recomandă împărțirea în două sectoare care rodesc alternativ. Așa ai recoltă în fiecare an, iar coroana se întinerește permanent, cu producții mai mari și mai constante [1]. Specialiștii finlandezi au ajuns la aceeași concluzie din calcule de rentabilitate: fermele mari ies pe profit doar dacă recoltează prin tăiere o dată la doi ani, și chiar și așa pragul de rentabilitate e de circa 6.300 kg/ha la recoltă [5].

În practică, sectoarele sunt fâșii de rânduri: de exemplu rândurile 1–10 într-un an, 11–20 în anul următor.

Atenție la cum citești cifrele de producție. O fermă germană de 50 ha a obținut în medie circa 4.000 kg/ha la fiecare tăiere, o dată la doi ani; cu irigare, se poate ajunge la 6.000 kg/ha sau mai mult [5]. Raportat la toată suprafața, 4.000 kg/ha o dată la doi ani înseamnă în medie 2 t/ha pe an (calculul nostru). Cifra de 15,3 t/ha din experimentul cu Cora e măsurată tot într-un an de recoltă [7]. Întreabă mereu dacă o producție e pe an sau pe ciclu de doi ani.

Masculii

În Germania se recomandă tăierea lor de întinerire o dată la 3–4 ani, altfel polenul nu mai ajunge [4]. Logica noastră: tai masculii imediat după înflorit, primăvara, ca să ai polenul din acel an și un sezon întreg de creștere pentru înfloritul următor. Nu întineri toți masculii în același an; ia câte o treime pe rând.

Regenerarea din cepi și întinerirea tufelor bătrâne

Cu fiecare ciclu de recoltare prin tăiere, cepii se adună într-un butuc. În testul suedez, la a doua tăiere, înălțimea a fost ridicată cu circa 10 cm față de tăierea de acum doi ani [6]. După câteva cicluri, butucul devine prea înalt și prea lemnos.

Ai două niveluri de intervenție:

  1. Întinerire parțială, anual. Scoți de la bază lemnul de 6 ani și mai bătrân [12] și lași să crească în locul lui lăstari tineri din butuc sau de la colet.
  2. Reîntinerire totală. O tufă bătrână sau neîngrijită se taie la nivelul solului primăvara devreme, înainte de pornirea creșterii. În vara de după, ții iarba scurtă în jurul cioatelor, ca lăstarii noi să nu fie umbriți. Tufele tăiate cresc viguros în primii ani, datorită rădăcinii mari, și revin pe rod în 3–5 ani [5].

Răspunsul nu e garantat. În testele finlandeze din 2010, pe tufărișuri spontane, tufele tăiate la bază au crescut 80–140 cm în doi ani în trei locații. Într-o a patra, nu au pornit deloc de la bază, dar tăiate la 0,5–1 m au făcut 190 cm în doi ani [6]. Dacă tufa e slăbită, testează întâi tăierea la sol pe câteva plante.

Ramurile uscate

Mara este sensibilă la fusarioză și verticilioză (fișa pomologică). Ramurile care se usucă brusc în vară le tai până în lemn sănătos, le scoți din plantație și dezinfectezi foarfeca între plante. Nu le lăsa tocate pe intervală. Pentru diagnostic și tratament, mergi cu probe la DSV sau la un laborator fitosanitar; verifică omologarea oricărui produs pe pesticide.madr.ro.

Drajonii: de unde vin și cum scapi de ei

De ce apar

Cătina are rădăcini puțin adânci, care se întind lateral și formează drajoni. Așa ajunge o singură tufă să acopere câteva zeci de metri pătrați [5]. Într-o plantație, rădăcinile ies din rând spre interval și drajonii răsar în calea tractorului [4]. Fișele pomologice notează drajonare puternică în primii 4–5 ani la Mara, Cora și Andros și drajonare mare la Clara. Ghidul din Alberta vorbește de drajonare agresivă [12].

O observație a cercetătorului Andrejs Brüvelis, citată de finlandezi: doar rădăcinile de sub tufă hrănesc tufa; rădăcinile din exterior hrănesc mai ales drajonii [5]. Udă și fertilizează deci lângă baza plantei sau la marginea mulciului [5].

Cum îi controlezi

  1. Tai la sol, devreme și des. Drajonii tineri, încă verzi, se taie ușor la nivelul solului sau puțin sub. Bugetează 2–3 treceri pe sezon în anii cu drajonare puternică.
  2. Cosește intervala. Pe intervala înierbată, drajonii cad odată cu iarba la fiecare cosire.
  3. Nu lucra adânc lângă rând. Lucrările adânci rănesc rădăcinile și înmulțesc drajonii. O lucrare superficială (grapă, cultivator la mică adâncime) îndreaptă rădăcinile înapoi spre rând [4].
  4. Pe rând, combatere termică. Proiectul UTM a folosit un echipament cu flacără pentru drajoni și buruieni pe rând, aplicat la 0,15–0,25 m de sol, 1,5–3 secunde pe punct, cu o productivitate de 0,33–1,27 ha/h [8].
  5. Erbicidele, doar cu omologare. Plantele tinere de cătină sunt sensibile la erbicide [2], [4]. Într-un test finlandez, un erbicid sistemic aplicat pe drajonii din interval a migrat doar circa 10 cm spre planta-mamă [5]. Verifică omologarea pentru cătină sau pentru arbuști fructiferi pe pesticide.madr.ro sau la DSV înainte de orice produs.

În grădină, unde nu ai tractor, scoți drajonul cu cazmaua și tai legătura de rădăcină spre planta-mamă.

Buruieni, mulci și întreținerea pe interval

Pe rând: primii trei ani sunt critici

În primii doi ani, rândul se ține curat prin prașile la 8–10 cm adâncime, ca să nu rănești rădăcinile, fără erbicide [2]. Practica germană e similară: în primii trei ani, rândul se curăță mecanic, cu un cultivator pentru rând și cu prășit manual. Buruienile perene cu rădăcini adânci, odată instalate în rând, practic nu mai pot fi scoase [4]. Le combați înainte de plantare.

Mulciul

Material Cât ține Avantaj Dezavantaj
Folie neagră, minimum 0,06 mm până la circa 10 ani cel mai ieftin; încălzește solul primăvara atrage rădăcinile la suprafață, risc la ger; resturi de plastic în sol
Țesătură permeabilă (tip Mypex) aproape 20 de ani lasă apa să treacă, rezistentă la UV mai scumpă
Tocătură de lemn se reface anual sau cel puțin o dată la 3 ani creștere mai bună într-un test german, prima recoltă de câteva ori mai mare manoperă; izolează solul, care se încălzește mai târziu

Sursa: [5]. Lățimea ideală a benzii de mulci pe rând e de 80–100 cm; benzile de 50 cm folosite la căpșun sunt prea înguste [5]. Cu folie sau țesătură, drajonii ies la marginea benzii, adică exact unde trece cositoarea.

Intervala: înierbată sau lucrată

Aici sursele se contrazic. Finlandezii preferă intervala înierbată (amestec de ierburi scunde sau înierbare naturală), cosită jos tot sezonul, ca ramurile de jos să primească lumină [5]. Proiectul moldovenesc recomandă tot „ogor natural înierbat” pe interval [8]. Ghidul săsesc, dimpotrivă, nu recomandă semănatul de iarbă pe intervală, pentru că afectează dirijarea rădăcinilor și aerisirea solului [4].

Judecata noastră: dacă ai irigare prin picurare sau precipitații normale, alege intervala înierbată și cosită. Ține solul și drajonii scurți. Pe teren secetos, neirigat, iarba concurează cu cătina pentru apă, iar lucrarea superficială a intervalului are sens. Resturile de ramuri rămase după scuturare se pot toca și lăsa pe intervală ca mulci [4], cu excepția celor bolnave.

Calendarul lucrărilor, an cu an

Anul Când Ce faci Reper
0 la plantare (toamnă sau primăvară) retezare deasupra trunchiului, dacă puietul nu vine retezat; trunchi 40–50 cm fișele pomologice; [4]
1 mai–septembrie prașile la 8–10 cm, scoți lăstarii de pe trunchi și drajonii 3–7 lăstari de 50–80 cm [1], [2]
1 → 2 sfârșit de iarnă, în repaus tăiere radicală la 3–5 cepi [1]
2 vegetație buruieni, mulci, drajoni; fără tăieri în coroană 15–20 lăstari de 140–170 cm [1]
2 → 3 sfârșit de iarnă scoți doar ce e rupt, încrucișat sau spre intervală; nu scurtezi lăstarii de un an [6]
3 vară–toamnă primul rod; recoltare ușoară, fără tăieri severe fișele pomologice
4 și următorii la recoltare sectorul A: tai ramurile cu fructe; sectorul B: crește lemn nou; anul următor inversezi [1], [7], [8]
4 și următorii sezonul de vegetație drajoni de 2–3 ori, cosire pe interval [4], [5]
la 3–4 ani după înflorit (logica noastră) întinerirea masculilor, câte o parte pe rând [4]
de la 6 ani iarna scoți lemnul de 6 ani și mai bătrân [12]
plantație îmbătrânită primăvara devreme tăiere la sol; rod din nou în 3–5 ani [5]

Unelte

Unealtă La ce o folosești Observații
Foarfecă de mână cu lame bypass lăstari de un an, cepi, drajoni tineri taie curat, nu strivește lemnul
Foarfecă cu brațe lungi ramuri mai groase, cepi din interiorul tufei lucrezi de la distanță de spini
Ferăstrău pomicol lemn bătrân, butuci, reîntinerire taie curat la bază, fără cioturi lungi
Foarfecă electrică cu acumulator tăierea ramurilor cu fructe la recoltare reduce oboseala pe volum mare
Mănuși groase de piele, mâneci lungi, ochelari orice lucrare în coroană spinii au 2–8 cm, după soi (fișele pomologice)
Cositoare, tocător de resturi interval, drajoni, ramuri rămase după scuturare cositoarea trebuie să intre parțial sub tufe [5]
Echipament de combatere termică drajoni și buruieni pe rând variantă testată în Moldova [8]
Lăzi sau saci pentru ramuri transportul spre congelare ramurile se congelează la -20 °C [11] sau mai jos [8]

Dezinfectează lamele cu alcool sanitar când treci de la o plantă cu ramuri uscate la una sănătoasă.